DIÓDĂ, diode, s. f. Element al unui circuit electric cu doi electrozi, care are o rezistență mică față de un sens de trecere a curentului electric și foarte mare față de sensul opus; tub electronic care are doi electrozi (dintre care unul emite electroni). ◊ Diodă tunel = diodă de construcție specială folosită ca amplificator și generator de oscilații. Diodă stabilizatoare de tensiune = diodă folosită ca element de referință în stabilizatoarele de tensiune și de curent. Diodă (electro)luminescentă = diodă cu proprietatea de a emite lumină atunci când este polarizată direct; led. [Pr.: di-o-] – Din fr. diode.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DIÓDĂ ~e f. Tub electronic cu doi electrozi, folosit în radiotehnică, energetică, electronică etc. [Sil. di-o-] /<fr. diode
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DIÓDĂ s.f. Tub electronic format din doi electrozi, dintre care unul este incandescent în timpul funcționării. [< fr. diode, cf. gr. di – cu doi + (electr)od].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DIÓDĂ s. f. tub electronic cu doi electrozi, redresor de curent. (< fr. diode)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
diódă (element al unui circuit electronic) s. f. (sil. di-o-), g.-d. art. diódei; pl. dióde
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
diode v. canon (2).
Sursa: DTM
(2010)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
diódă-tunél s.f. (tehn.) ◊ „Academia i-a decernat premiul C. Miclescu conf. dr. G.C. de la Institutul de fizică al Academiei, pentru cercetările sale asupra diodelor-tunel.” Cont. 17 II 67 p. 8 (din diodă + tunel)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
pitecantrop (cu diodă) pitecantropi expr. (peior.) bădăran, brută.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink