DINOTÉRIU s. m. Mamifer fosil proboscidian de mărime uriașă, cu doi fildeși curbați în jos și fixați pe maxilarul inferior. – Din fr. dinothérium.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DINOTÉRIU ~i m. Mamifer fosil asemănător cu elefantul, dar de dimensiuni mai mari și cu fildeșii curbați în jos. [Sil. -te-riu] /<fr. dinothérium
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DINOTÉRIU s.m. Mamifer fosil uriaș, asemănător elefantului, având doi fildeși îndoiți la falca de jos și mai multe măsele. [Pron. -riu. / < fr. dinothérium, cf. gr. deinos – groaznic, therion – fiară].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DINOTÉRIU s. m. proboscidian uriaș fosil, erbivor, asemănător elefantului, cu doi fildeși curbați pe maxilarul inferior. (< fr. dinothérium)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

dinotériu s. m. (-riu pron. -riu), art. dinotériul; pl. dinotérii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

* dinotériŭ m., pl. iĭ, art. iiĭ (nlat. dinoterium, d. vgr. deinos, teribil, și therion, animal, feară). Geol. Un animal dintr’un gen de mamifere proboscidiene gigantice ale căror oase se găsesc astăzĭ în miocen.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink