DINÉU, dineuri, s. n. Masă de seară (în special de gală). [Pl. și: dinée] – Din fr. dîner.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DINÉU ~ri n. 1) Masă de seară; cină. 2) Masă de gală oferită seara. [Sil. di-neu] /<fr. diner
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DINÉU s.n. Masă festivă de seară, cină; (spec.) banchet oferit seara. [< fr. diner].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DINÉU s. n. masă festivă de seară, cină; (spec.) banchet oferit seara. (< fr. dîner)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

dinéu (-úri), s. n. – Cină, masă de seară. Fr. diner.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

dinéu s. n., art. dinéul; pl. dinéuri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

* dinéŭ n., pl. urĭ (fr. diner și dîné, prînz și cină, d. dîner [de unde și engl. to dine], var. din déjeuner, a prînzi, d. lat. dis-jejunare; it. desinare. V. dejun, ajun). Barb. Cină, ospăț de seară saŭ de noapte.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink