DINAMÍTĂ s. f. Exploziv detonant care are la bază nitroglicerina. – Din fr. dynamite.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DINAMÍTĂ f. Exploziv detonant (obținut din nitroglicerină amestecată cu o substanță inertă sau activă), folosit în exploatările miniere, la aruncarea în aer a obstacolelor naturale și în alte scopuri. /<fr. dynamite
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DINAMÍTĂ s.f. Exploziv detonant compus din nitroglicerină încorporată într-o materie poroasă inertă sau explozivă. [< fr. dynamite, cf. gr. dynamis – forță].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DINAMÍTĂ s. f. exploziv brizant compus din nitroglicerină, încorporată într-un material inert sau exploziv. (< fr. dynamite)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DINAMÍTĂ s. (CHIM.) (prin Transilv.) pușcău.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
dinamítă s. f., g.-d. art. dinamítei
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
* dinamítă f., pl., e (d. vgr. dýnamis, forță). Chim. O substanță explozivă foarte puternică compusă din nitroglicerină amestecată cu nisip fin, cărămidă pisată orĭ altă materie care să nu explodeze prea ușor. – A fost descoperită de ingineru Suedez Nobel (1867), care a reușit s’o facă folositoare industriiĭ.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DINAMITÁ, dinamitéz, vb. I. Tranz. A pune dinamită (sau un alt exploziv) pentru a arunca ceva în aer; a distruge cu ajutorul dinamitei (sau al altui exploziv). – Din fr. dynamiter.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A DINAMITÁ ~éz tranz. 1) A distruge cu ajutorul dinamitei sau al altui exploziv. 2) (clădiri, poduri) A arunca în aer cu dinamită sau cu alt exploziv. /<fr. dynamiter
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DINAMITÁ vb. I. tr. A doborî, a distruge cu dinamită. [< fr. dynamiter].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DINAMITÁ vb. tr. 1. a distruge cu dinamită. 2. (fig.) a face să sară în aer; a sabota, a împiedica, a distruge. (< fr. dynamiter)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
dinamitá vb., ind. prez. 1 sg. dinamitéz, 3 sg. și pl. dinamiteáză
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
băutúră-dinamítă s.f. Băutură foarte tare ◊ „Din comerț au dispărut aproape complet acele băuturi-dinamită, fabricate pe bază de esențe și culori, numite popular «Secărică», «Adio mamă» etc.” R.l. 19 II 67 p. 3 (din băutură + dinamită)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
dinamită, dinamite s. f. 1. băutură spirtoasă foarte tare. 2. (tox.) hașiș de bună calitate.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink