DINȚÁ, dințéz, vb. I. Tranz. A face dinți (2) pe marginea unui obiect. – Din dințat (derivat regresiv) sau din dinte.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

A DINȚÁ ~éz tranz. (obiecte) A prevedea cu crestături în formă de dinți. /Din dințat
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DINȚÁ vb. v. zimțui.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dințá vb., ind. prez. 1 sg. dințéz, 3 sg. și pl. dințeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dințéz v. tr. Crestez pe marginĭ. V. dantelez.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink