DINȚĂTÚRĂ s. f. Parte dințată a unui obiect. ♦ Spec. Totalitatea zimților de pe marginea unei mărci poștale. – Dința + suf. -ătură.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

dințătúră s. f., g.-d. art. dințătúrii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink