DINȚĂRÍT s. n. (Glumeț) Bir pe care urma să-l plătească cineva celui pe care l-a ospătat, pentru osteneala acestuia de a mesteca cu dinții. – Dinte + suf. -ărit (după tc. diș-parasi „bani de dinți”).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DINȚĂRÍT n. 1) înv. iron. Plată pe care, se spune, că o dădeau creștinii turcului care mânca în casa lor, pentru că și-a obosit dinții. 2) Plată pe care cineva o cere în glumă de la persoana la care a mâncat pentru că și-a obosit dinții. /dinte + suf. ~ărit
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dințărít s. n.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dințărít n., pl. urĭ (d. dințĭ, format ca și oĭerit, vădrărit). Fam. Taxa pe care o plătește lupu din poveste p. ascuțitu dinților.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink