DILUVIÁN, -Ă, diluvieni, -e, adj. Care ține de diluviu, provenit din diluviu, de diluviu. ♦ (Geol.; substantivat, n.) Pleistocen. [Pr.: -vi-an] – Din fr. diluvien.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DILUVIÁN ~ánă (~éni, ~éne) 1) Care ține de diluviu; propriu diluviului. Ape ~ene. 3) și substantival (despre perioade istorice) Din timpul străvechi; pleistocen. [Sil. -vi-an] /<fr. diluvien
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DILUVIÁN, -Ă adj. Referitor la diluviu; diluvial. ♦ (Geol.; s.n.) Pleistocen. [Pron. -vi-an. / < fr. diluvien, cf. lat. diluvium – potop].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DILUVIÁN, -Ă I. adj. referitor la diluviu; provenit din diluviu; diluvial. II. s. n. pleistocen. (< fr. diluvien)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DILUVIÁN adj. v. glaciar, pleistocen.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

diluvián (meteor., geol.) adj. m. (sil. -vi-an), pl. diluviéni (sil. -vi-eni); f. sg. diluviánă, pl. diluviéne
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

* diluviál și diluvián, -ă adj. (d. diluviŭ; fr. diluvien; it. diluviale și diluviano). Provenit din diluviŭ, ca din diluviŭ: sediment diluvial, ploaĭe diluvială. V. antediluvian.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink