DILUÁ, diluéz, vb. I. 1. Tranz. A micșora concentrația unei soluții. 2. Tranz. și refl. Fig. (Peior.) A (se) atenua, a (se) micșora, a slăbi. [Pr.: -lu-a] – Din fr. diluer.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

A DILUÁ ~éz tranz. 1) (lichide, soluții) A face să aibă o concentrație mai mică cu ajutorul unui diluant. 2) fig. A face să se dilueze. [Sil. di-lu-a] /<fr. diluer
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE DILUÁ pers. 3 se ~eáză intranz. (despre procese, acțiuni etc.) A deveni mai puțin intens; a scădea în intensitate; a slăbi; a se atenua; a se estompa; a se amortiza. [Sil. di-lu-a] /<fr. diluer
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DILUÁ vb. I. tr. 1. A micșora concentrația unei soluții. 2. (Fig.) A micșora, a slăbi, a atenua. [Pron. -lu-a, p.i. 3,6 -uează, ger. -uând. / cf. fr. diluer].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DILUÁ vb. tr. 1. a reduce concentrația unei soluții. 2. (fig.) a micșora, a slăbi. (< fr. diluer)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DILUÁ vb. a îndoi, a lungi, a subția. (A ~ laptele.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A dilua ≠ a concentra, a îngroșa
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

diluá vb. (sil. -lu-a), ind. prez. 1 sg. diluéz, 3 sg. și pl. dilueáză, 1 pl. diluăm (sil. -lu-ăm); conj. prez. 3 sg. și pl. diluéze (sil. -lu-e); ger. diluând (sil. -lu-ând)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

* diluéz v. tr. (fr. diluer, d. lat. dilúere, -lútum). Disolv, topesc într’un lichid, supțiez, fac o soluție maĭ slabă: a dilua un acid în apă.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink