DILÚȚIE, diluții, s. f. Raportul dintre o cantitate de soluție și cantitatea de solvent din acea soluție. – Din fr. dilution.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DILÚȚIE ~i f. chim. Raport dintre o cantitate de soluție și cantitatea de substanță dizolvată din această soluție. [Art. diluția; G.-D. diluției; Sil. -ți-e] /<fr. dilution
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DILÚȚIE s.f. Raportul dintre un solvent și cantitatea de soluție în care este diluat. [Gen. -iei, var. diluțiune s.f. / cf. fr. dilution].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DILÚȚIE s. f. raportul dintre un solvent și cantitatea de soluție în care este diluat. (< fr. dilution)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

dilúție s. f. (sil. -ți-e), art. dilúția (sil. -ți-a), g.-d. art. dilúției; pl. dilúții, art. dilúțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

* diluțiúne f. (lat. dilútio, -ónis. V. abluțiune). Acțiunea de a dilua. Lucru diluat. – Și -úție.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink