DILÍ, dilésc, vb. IV. (Arg.) 1. Tranz. A lovi, a bate. 2. Tranz. A fura, a șterpeli. (etim. neclară; prob. din gr. δηλέομαι (= a lovi), prin interm. țig.; se poate de asemenea pune în leg. cu țig. da-, part. dilo (= a da) (Graur, Juilland); provine, cu prob. mai mare, din sl. dĕliti (= a împărți, a distribui) (cf. deli); accepția 2. se justifică fără nici o îndoială din expresia a da o lovitură; der. dileală)
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de tavi | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

DILÍ, dilésc, vb. IV. (Arg.) 3. Refl. A înnebuni.
Sursa: Neoficial | Adăugată de tavi | Semnalează o greșeală | Permalink

a se dili pe zvast expr. (intl.) a se uita la mâna hoțului, a observa că este furat.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

dili, dilesc I v. t. 1. a năuci în bătaie. 2. (intl.) a da; a transmite (marfă de contrabandă). II v. r. a înnebuni, a se țicni.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

fă-te că te dilești! expr. (intl.) cazi!
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink