DILEMÁTIC, -Ă, dilematici, -ce, adj. (Rar) Cu caracter de dilemă; care prezintă o dilemă. – Din fr. dilémmatique.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DILEMÁTIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de dilemă; propriu dilemei. /Din dilemă
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DILEMÁTIC, -Ă Care este de natura unei dileme. [< fr. dilemmatique].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DILEMÁTIC, -Ă adj. de natura unei dileme; care prezintă o dilemă. (< fr. dilemmatique)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
dilemátic adj. m., pl. dilemátici; f. sg. dilemátică, pl. dilemátice
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
dilemátic, -ă adj. Care provoacă nedumerire, dileme ◊ „Moartea survenită brutal nu constituie doar o împlinire a visului profetic, ci aruncă un tulburător semn de întrebare, menținând caracterul dilematic al întregii narațiuni: vis sau realitate?” R.lit. 11 IV 71 p. 3. ◊ „Cartea este, de fapt, o istorie dilematică a literaturii dramaturgice românești de-a lungul unui secol [...]” I.B. 10 X 73 p. 2 (din fr. dilémmatique; DN3, DEX-S)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink