13 definiții pentru dihonie

dihónie sf [At: CANTEMIR, I. I. II, 163 / Pl: ~ii / E: ngr διχόνια] 1 (Pfm) Neînțelegere care degenerează în vrajbă Si: discordie, zânzanie. 2 (Reg; îe) A băga-n ~ii A băga zânzanie.

DIHÓNIE, dihonii, s. f. (Reg.) Neînțelegere care degenerează în dușmănie. – Din ngr. dihónia.

DIHÓNIE, dihonii, s. f. (Reg.) Neînțelegere care degenerează în vrajbă. – Din ngr. dihónia.

DIHÓNIE, dihonii, s. f. (Mold., Munt.) Neînțelegere care degenerează în vrajbă; ceartă, zîzanie. Va potoli dihoniile și zavistiile, statornicind pace pentru un veac viitor. SADOVEANU, O. VII 63. A ! e dihonie mare pentru case. M. I. CARAGIALE, C. 100. Ca să se mîntuie toată dihonia, cărăbăniți-vă de la mine și mă lăsați în pace ! CREANGĂ, A. 114.

dihónie (vrajbă) (reg.) (-ni-e) s. f., art. dihónia (-ni-a), g.-d. art. dihóniei; pl. dihónii, art. dihóniile (-ni-i-)

dihónie s. f. (sil. -ni-e), art. dihónia (sil. -ni-a), g.-d. art. dihóniei; pl. dihónii, art. dihóniile (sil. -ni-i-)

DIHÓNIE s. v. animozitate, ceartă, conflict, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuție, disensiune, dispută, divergență, dușmănie, gâlceavă, învrăjbire, litigiu, neînțelegere, ostilitate, pornire, ură, vrajbă, vrăjmășie, zâzanie.

dihónie (dihónii), s. f. – Neînțelegere, ceartă. Ngr. διχόνια (Tiktin; Gáldi 172; Roesler 566).

DIHÓNIE ~i f. pop. Neînțelegere violentă între persoane; dezbinare; discordie. [Art. dihonia; G.-D. dihoniei; Sil. -ni-e] /<ngr. dihónia

dihonie f. neînțelegere, vrajbă: ca să se mântue toată dihonia Cr. [Gr. mod.].

dihónie f. (ngr. dihónia, vgr. dihónoia. V. metanie, pronie). Rar azĭ. Discordie.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

dihónie s. v. ANIMOZITATE. CEARTĂ. CONFLICT. DEZACORD. DEZBINARE. DIFEREND. DISCORDIE. DISCUȚIE. DISENSIUNE. DISPUTĂ. DIVERGENȚĂ. DUȘMĂNIE. GÎLCEAVĂ. ÎNVRĂJBIRE. LITIGIU. NEÎNȚELEGERE. OSTILITATE. PORNIRE. URĂ. VRAJBĂ. VRĂJMĂȘIE. ZÎZANIE.

dihónie, dihonii, s.f. – Neînțelegere, vrajbă. – Din ngr. dihónia (Tiktin, Galdi, cf. DER; DEX, MDA) < vgr. dihónoia (Scriban).

Intrare: dihonie

Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dihonie dihonia
plural dihonii dihoniile
genitiv-dativ singular dihonii dihoniei
plural dihonii dihoniilor
vocativ singular
plural