DIGERÁT adj. (FIZIOL.) mistuit. (Aliment ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DIGERÁ, digér, vb. I. Tranz. (Adesea fig.) A mistui alimentele. [Prez. ind. și: digerez] – Din fr. digérer, lat. digerere.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de bogdang | Semnalează o greșeală | Permalink

A DIGERÁ digér tranz. 1) (produse alimentare) A supune digestiei; a mistui. 2) fig. (lucruri plictisitoare sau supărătoare) A suporta cu răbdare. /<fr. digérer, lat. digerere
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DIGERÁ vb. I. tr. A efectua procesul de digerare, a mistui (alimente). ♦ (Fig.) A înghiți, a suporta (lucruri plictisitoare, greoaie). [P.i. digér și -rez. / < fr. digérer, lat. digerere].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DIGERÁ vb. tr. a mistui alimentele. ◊ (fig.) a înghiți, a suporta lucruri plictisitoare, greoaie. (< fr. digérer, lat. digerere)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DIGERÁ vb. (FIZIOL.) a mistui, (reg.) a măcina, a râșni, (înv.) a honipsi. (A ~ alimentele mâncate.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

digerá vb., ind. prez. 1 sg. digér, 3 sg. și pl. digéră/digereáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

* digér și -éz, a -á v. tr. (fr. digérer, d. lat. digero, -gérere, -gestum). Mistuĭ, operez digestiunea. Fig. Sufer cu răbdare: a digera o insultă. Studiez în detaliŭ: a digera un proĭect.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink