DIGÁMMA s. f. invar. Semivocală cu valoare de u consonantic, componentă a unor diftongi, triftongi etc. [Acc. și: dígama] – Din fr. digamma.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

DIGÁMMA s.f. Numele celei de-a șasea litere a vechiului alfabet grec. [< fr., gr. digamma].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

* dígamma m. (vgr. digamma, adică „doĭ gamma”, unu peste altu, ceĭa ce făcea să semene cu F). La vechiĭ Grecĭ, o veche literă care reprezenta sunetu ŭ, ca’n Folkos, pron. ŭikos, lat. vicus, sat.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink