DIFUZIÚNE, difuziuni, s. f. 1. Împrăștierea în toate direcțiile a razelor unui fascicul de lumină, a undelor de radio etc. care trec printr-un mediu translucid sau care se reflectă când întâlnesc o suprafață cu asperități. 2. Pătrunderea moleculelor unui corp în masa altui corp cu care vin în contact. [Pr.: -zi-u-. – Var.: difúzie s. f.] – Din fr. diffusion, lat. diffusio, -onis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

DIFUZIÚNE ~i f. Dispersare a unui fascicul de lumină, a undelor de radio etc. care trec printr-un mediu translucid sau sunt reflectate de o suprafață neregulată. [Art. difuziunea; G.-D. difuziunii; Sil. -zi-u-] /<fr. diffusion, lat. diffusio, ~onis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DIFUZIÚNE s.f. 1. Răspândire, propagare, împrăștiere în mai multe părți a unor raze luminoase care străbat un mediu translucid sau care întâlnesc o suprafață zgrunțuroasă. ♦ Difuzare de unde radiofonice. 2. Întrepătrundere a două lichide puse în contact fără a fi agitație. ♦ Pătrundere, propagare a moleculelor unui corp în masa altui corp. [Pron. -zi-u-, var. difuzie s.f. / < fr. diffusion, it. diffusione, cf. lat. diffusio].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DIFUZIÚNE s. f. 1. răspândire, propagare în mai multe părți a unor raze luminoase care străbat un mediu translucid sau care întâlnesc o suprafață zgrunțuroasă. ◊ difuzare de unde radiofonice. 2. întrepătrundere a particulelor unui corp cu particulele altui corp, cu care se află în contact. (< fr. diffusion, lat. diffusio)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

difuziúne s. f. → fuziune
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

* difuziúne f. (lat. diffusio). Răspîndire în toate părțile: difuziunea luminiĭ. Fig. Prolixitate: difuziune de vorbă. – Și -úzie.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink