DIFTÓNG, diftongi, s. m. Pronunțare în aceeași silabă a unei vocale cu o semivocală; grup de două sunete format dintr-o vocală și o semivocală care se pronunță în aceeași silabă. – Din fr. diphtongue, lat. diphtongus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

DIFTÓNG ~gi m. Grup de două sunete (vocală și semivocală) care se pronunță în aceeași silabă. /<fr. diphtongue, lat. diphtongus
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DIFTÓNG s.m. Emisiune a două timbre vocalice în cadrul unei singure silabe. ♦ Semn tipografic conținând două vocale sau o vocală și o semivocală. [Cf. fr. diphtongue, lat. diphtongus, gr. diphtongos < di – din două, phtongos – vocală].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DIFTÓNG s. m. emisiune vocalică din două sunete diferite (semivocală și vocală) pronunțate în aceeași silabă. (< fr. diphtongue, lat. diphtongus, gr. diphtongos)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

diftóng s. m. (sil. mf. -ftong), pl. diftóngi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

* diftóng m. (vgr. diphtongos, din di-, doĭ, și phtóngos, vocală. V. triftong). Gram. Silabă care cuprinde doŭă vocale, ca aĭ, aŭ, ĭa, ŭa, eĭ, oĭ ș.a.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink