DIFAMÁNT, -Ă, difamanți, -te, adj. (Franțuzism) Care defăimează, defăimător; compromițător pentru reputația cuiva. – Din fr. diffamant.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

DIFAMÁNT, -Ă adj. (Rar) Care defăimează; difamator; defăimător. [Pl. -nți, -nte. / < fr. diffamant].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DIFAMÁNT, -Ă adj. care se defăimează; difamator. (< fr. diffamant)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DIFÁMANT adj. v. compromițător, degradant, dezonorant, infamant, înjositor, nedemn, rușinos.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

difamánt adj. m., pl. difamánți; f. sg. difamántă, pl. difamánte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

* difamánt, -ă adj. (lat. diffámans, -ántis. V. defaĭm). Rar. Care defaĭmă; vorbe difamante.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink