DICANICÉSC, -Ă, dicanicești, adj. (Înv.) Judecătoresc. – Din dicanic (rar întrebuințat, < ngr. dikanikos) + suf. -esc.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink Comentariu: Considerăm incorectă forma de f. dicanicescă. Mai potrivită pare forma dicanicească, similar cu alte adj. de acest fel. - gall

DICANICÉSC adj. v. judecătoresc, judiciar.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dicanicesc (dicaniceáscă), adj. – Juridic, de drept. – Var. dicanic. Gr. διϰανιϰός. Înv. (sec. XVIII), cf. Gáldi 171.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

dicanicésc, -eáscă adj. (ngr. și vgr. dikanikós). Vechĭ. Judecătoresc.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink