DICȚIONÁR, dicționare, s. n. Operă lexicografică cuprinzând cuvintele unei limbi, ale unui dialect, ale unui domeniu de activitate, ale unui scriitor etc., organizate într-o anumită ordine (de obicei alfabetică) și explicate în aceeași limbă sau traduse într-o limbă străină. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. dictionnaire, lat. dictionarium.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cata | Semnalează o greșeală | Permalink

DICȚIONÁR ~e n. Lucrare lexicografică care cuprinde cuvintele unei limbi sau ale unui domeniu de activitate, aranjate, de obicei, în ordine alfabetică și explicate în aceeași limbă sau traduse în altă limbă. [Sil. -ți-o-] /<fr. dictionnaire, lat. dictionarium
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DICȚIONÁR s.n. 1. Lucrare care cuprinde cuvintele unei limbi sau ale operei unui scriitor aranjate într-o anumită ordine (de obicei alfabetică) și explicate în aceeași limbă sau traduse în altă limbă. 2. Listă alfabetică de termeni (cu explicațiile necesare) aparținând unei anumite științe, arte etc. [Pron. -ți-o-. / < fr. dictionnaire, cf. lat.t. dictionarium].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DICȚIONÁR s. n. 1. lucrare lexicografică cuprinzând cuvintele unei limbi sau ale unui sector al acesteia, aranjate în aceeași limbă sau într-o limbă străină. ◊ listă alfabetică de termeni, cu explicațiile necesare, aparținând unei anumite științe, arte etc. 2. (inform.) listă a unui fișier conținând în ordine indicații despre componentele acestuia; listă conținând cuvinte-cheie și interpretarea lor. (< fr. dictionnaire, lat. dictionarium)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DICȚIONÁR s. lexicon, vocabular, (înv.) condică, cuvântar, vorbar. (~ de termeni tehnici.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dicționár s. n. (sil. -ți-o-), pl. dicționáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

* dicționár n., pl. e (mlat. dictionarium, fr. dictionnaire). Vocabular, lexic, glosar, carte care cuprinde, în ordine alfabetică, explicate orĭ traduse, toate cuvintele uneĭ limbĭ orĭ toțĭ terminiĭ tecnicĭ orĭ numele propriĭ ale uneĭ științe: dicționar româno-latin, dicționar botanic. Fig. Dicționar viŭ, om care știe foarte multe lucrurĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

ENCICLOPEDIE SAU DICȚIONAR RAȚIONAL AL ȘTIINȚELOR, ARTELOR ȘI MEȘTEȘUGARILOR (denumită pe scurt „Enciclopedia franceză”), vastă lucrare enciclopedică, monument al filozofiei iluministe, inițiată de D. Diderot și J. d’Alembert și editată în 35 vol. (1751-1780). La elaborarea ei au luat parte peste 150 de filozofi, savanți și specialiști în toate domeniile (Voltaire, Montesquieu, Rousseau, Helvétius, Condillac, Buffon, d'Holbach, Marmontel, Quesnay, Turgot), E. fiind oglinda progresului științei și gândirii timpului. Discursul preliminar elaborat de d’Alembert constituie un tablou sintetic al cunoașterii epocii iluministe.
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink