DÍCĂ adv. v. adică.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

dícă f. (cp. cu ngr. diki, vgr. dike, judecată, precum și cu adică). Mold. La dică, la momentu deciziv: a greși tocmaĭ la dică; „cînd la dică, nu-ĭ nimică!”.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink