DIBUIÁLĂ, dibuieli, s. f. Dibuire. ♦ Fig. Lucrare de începător, care reflectă lipsa de experiență, căutările (încă neizbutite ale) cuiva. – Dibui + suf. -eală.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

DIBUIÁLĂ ~iéli f. 1) v. A DIBUI. 2) fig. (mai ales în literatură, artă) Încercare nesigură; lucrare de începător. [Sil. -bu-ia-] /v. a dibui
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DIBUIÁLĂ s. v. bâjbâială.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dibuiálă s. f., g.-d. art. dibuiélii; pl. dibuiéli
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink