díba adv. (reg.) pândind atent, cercetând amănunțit.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

díba adv. (d. dibuĭ). Munt. Pîndind cu atențiune, cercetînd cu de-amănuntu (Cod. 5; rev. I. Cgr. 2, 240; BSG. 1922, 163). – Și adíba.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

DÍBĂ s. v. butuc, obadă.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

díbă f., pl. e și ĭ (vsl. dyba, rut. dibi, a.î. V. dubă). Butuc, tumurug, obezĭ, falangă, aparat de lemn de ținut un vinovat prins de gît, de mînĭ orĭ picĭoare. – Și deabă și debă, pl. debĭ (rev. I. Cgr. 6, 353 și 354, și CL. 1924, 197).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink