DIÁTĂ, diate, s. f. (Înv.) Testament; prevedere testamentară. [Pr.: di-a-. – Var.: adiátă s. f.] – Din ngr. díeta.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

DIÁTĂ ~e f. înv. Document în care o persoană își fixează dispozițiile (în special cu privire la avere), care urmează să fie îndeplinite după moartea acesteia; testament. [Sil. di-a-] /<ngr. díeta
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DIÁTĂ s. v. testament.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

diátă (diáte), s. f. – Testament. – Var. adiată. Mr. dhiată. Ngr. διάτα (Tiktin), cf. alb. djatë.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

diátă s. f. (sil. di-a-), g.-d. art. diátei; pl. diáte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

diátă f., pl. diete ca poĭată, poĭete (ngr. diáta, d. vgr. diátaxis, orînduĭală, și diathéke, testament. V. sintaxă). Vechĭ. Testament. – Și adiată.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink