DIÁSTOLĂ, diastole, s. f. (Fiziol.) Relaxare ritmică a inimii și a arterelor (care se produce imediat după faza de contractare a acestora), când sângele se varsă din vene în cavitatea cardiacă. [Pr.: di-as-] – Din fr. diastole.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

DIÁSTOLĂ ~e f. 1) Dilatare ritmică a mușchilor inimii în momentul afluxului de sânge. 2) lingv. Lungire a unei silabe scurte. [Sil. di-as-] /<fr. diastole
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DIASTÓLĂ s.f. 1. Dilatare ritmică a mușchilor inimii în momentul afluxului sanguin. 2. Lungire a unei silabe scurte. [< fr. diastole, cf. gr. diastole – dilatare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DIÁSTOLĂ s. f. 1. decontracție ritmică a inimii și a arterelor. 2. lungire a unei silabe scurte. (< fr. diastole)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

diástolă s. f. (sil. di-a-; mf. -sto-), g.-d. art. diástolei; pl. diástole
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

* diástolă f., pl. e (lat. diástole, d. vgr. dia-stolé. V. epi- și sistolă, apostol). Gram. lat. Lungirea uneĭ silabe scurte. Fiziol. Dilatarea inimiĭ și a arterelor.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink