DIÁSPORA s. f. 1. Totalitatea comunităților evreiești dispersate ca urmare a distrugerii Ierusalimului și alungării populației de Nabucodonosor II, regele Babilonului. 2. P. ext. Grup etnic aflat în afara granițelor țării de origine. [Pr.: di-a-] – fr. diaspora.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
cct
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DIÁSPORA s. f. totalitatea comunităților evreiești stabilite în afara Palestinei, mai ales în urma captivității babiloniene. ◊ (p. ext.) dispersare a unui popor, a unei comunități. (< fr., gr. diaspora)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
diáspora s. f. (sil. di-a-; mf. -spo-), g.-d. art. diásporei
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DIÁSPORĂ f. Grup etnic aflat în afara granițelor țării de origine. Diaspora românească din Canada. [Sil. di-as-] /<fr. diaspora
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
diáspora s. f. 1. Totalitatea comunităților evreiești împrăștiate în afara Palestinei în urma captivității babiloniene (sec. 6 î. Hr.) și, mai târziu, a căderii Ierusalimului (70 d. Hr.). 2. Diaspora ortodoxă = comunități ortodoxe dincolo de hotarele țărilor cu majoritate ortodoxă, aflate în spațiul lumii catolice, protestante și anglicane, în Europa, America, Australia etc.; împrăștiere. – Din gr. diaspora „împrăștiere”.
Sursa: D.Religios
(1994)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink