DIAPROIECTÓR, diaproiectoare, s. n. Proiector pentru diapozitive. [Pr.: di-a-pro-iec-] – Dia[pozitiv] + proiector.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
IoanSoleriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DIAPROIECTÓR s.n. Aparat care permite diaproiecția; proiector pentru diapozitive. [Pron. di-a-pro-iec-. / et. incertă].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DIAPROIECTÓR s. n. aparat pentru diaproiecție. (< germ. Diaprojektor)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
diaproiectór s. n. (sil. di-a-pro-iec-), pl. diaproiectoáre
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
diaproiectór s.n. (tehn.) ◊ „Gama produselor foto a fost completată prin asimilarea în fabricație a diaproiectorului «Diaclar» – aparat de proiecție semiautomat pentru diapozitive încasetate și diafilme produse de studioul «Animafilm».” Sc. 6 X 76 p. 5 (din dia[pozitiv] + proiector; LTR; DN3, DEX-S)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink