DIAMANTÍNĂ s.f. Pulbere abrazivă artificială, folosită în special la lustruirea pieselor de oțel. [< fr. diamantine].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

diamantínă s. f. (sil. di-a-), g.-d. art. diamantínei
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DIAMANTÍN, -Ă, diamantini, -e, adj. Strălucitor ca diamantul (1), asemănător cu diamantul; adamantin, diamantic. [Pr.: di-a-] – Din fr. diamantin.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

DIAMANTÍN ~ă (~i, ~e) Care are proprietăți asemănătoare cu ale diamantului; ca diamantul. [Sil. di-a-] /<fr. diamantin
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DIAMANTÍN, -Ă adj. Asemănător diamantului; tare, strălucitor ca diamantul. [< fr. diamantin].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DIAMANTÍN, -Ă I. adj. asemănător cu diamatul. II. s. f. pulbere abrazivă artificială, folosită la lustruirea pieselor de oțel. (< fr. diamantin)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DIAMANTÍN adj. (livr.) adamantin, diamantic. (Luciu ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

diamantín adj. m. (sil. di-a-), pl. diamantíni; f. sg. diamantínă, pl. diamantíne
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

* diamantín, -ă adj. (it. diamantino). Adamantin, de diamant: strălucire diamantină.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink