DIAFÍZĂ, diafize, s. f. (Anat.) Porțiunea din mijloc a unui os lung. [Pr.: di-a-] – Din fr. diaphyse.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

DIAFÍZĂ ~e f. Corpul unui os lung, aproape cilindric, cuprins între cele două extremități numite epifize. [Sil. di-a-] /<fr. diaphyse
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DIAFÍZĂ s.f. Partea de mijloc a unui os lung, situată între cele două epifize. [< fr. diaphyse, cf. gr. diaphysis – interstițiu].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DIAFÍZĂ s. f. partea mediană a unui os lung. (< fr. diaphyse)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

diafíză s. f. (sil. di-a-), g.-d. art. diafízei; pl. diafíze
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink