DIADÉMĂ, diademe, s. f. Podoabă în formă de cunună făcută din metal prețios și împodobită cu pietre scumpe, purtată pe cap de suverani, de unii reprezentanți ai bisericii și, în reprezentările plastice, de anumite divinități; podoabă făcută din diverse materiale și purtată de femei pe frunte, la numite ocazii. [Pr.: -di-a-] [Var.: (înv.): diadém s. n.] – Din fr. diadème, lat. diadema.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

DIADÉMĂ ~e f. 1) Podoabă în formă de cunună, confecționată din metal prețios și împodobită cu pietre scumpe, purtată pe cap de suverani sau de unele fețe bisericești. 2) Obiect de podoabă în formă de cunună, purtat de femei pe cap sau pe frunte (la anumite ocazii). [Sil. di-a-] /<fr. diadéme, lat. diadema
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DIADÉMĂ s.f. Obiect de podoabă în formă de cunună împodobită cu pietre scumpe, cu care suveranii își încoronau fruntea ca semn al regalității. ♦ Bijuterie pe care o poartă femeile pe frunte la anumite ocazii. [Pron. di-a-, var. diadem s.n. / < lat., gr. diadema, cf. fr. diadème].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DIADÉMĂ s. f. podoabă din metal prețios, cunună, împodobită cu pietre scumpe, pe care o purtau suveranii ca semn al regalității sau unele grade ecleziastice. ◊ obiect de podoabă purtat de femei pe frunte în anumite ocazii. (< fr. diadème, lat. diadema)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DIADÉMĂ s. v. coroană.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

diadémă s. f. (sil. di-a-), g.-d. art. diadémei; pl. diadéme
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

* diadémă f., pl. e (vgr. diádema, d. dia-déo, leg dintr’amîndoŭă părțile. V. calțavetă). Un fel de bijutierie femeĭască în formă de jumătate de coroană.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink