DEZORDONÁT, -Ă, dezordonați, -te, adj. 1. (Despre oameni) Care nu este deprins cu ordinea; neglijent (în îmbrăcăminte, în modul de a-și păstra lucrurile, în muncă, în felul de viață, în gândire). ♦ (Despre manifestările omului) Care arată lipsă de ordine. 2. (Despre lucruri, încăperi, locuri) Lipsit de ordine; care se află în neorânduială. – Din fr. désordonné.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

DEZORDONÁT ~tă (~ți, ~te) 1) (despre persoane sau despre manifestările lor) Care nu este obișnuit cu ordinea; neglijent. 2) (despre lucruri, încăperi etc.) Care se află în dezordine. /<fr. desordonne
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DEZORDONÁT, -Ă adj. 1. Neglijent, neordonat (în muncă, în comportare, în îmbrăcăminte etc.). 2. În neorânduială, în dezordine. [Cf. fr. désordonné].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DEZORDONÁT, -Ă adj. 1. (despre oameni) neglijent, neordonat (în muncă, în gândire, îmbrăcăminte etc.). 2. (despre lucruri; și adv.) în dezordine, în neorânduială. (< fr. désordonné)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DEZORDONÁT adj. 1. v. neglijent. 2. haotic. (Mișcări ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Dezordonat ≠ aranjat, ordonat
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dezordonát adj. m. (sil. mf. dez-), pl. dezordonáți; f. sg. dezordonátă, pl. dezordonáte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

* dezordonát, -ă adj. (fr. désordonné. V. subordonat). Fără ordine, fără regulă fără frîŭ: om dezordonat, purtare dezordonată. Adv. În mod dezordonat.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink