DEZOLÁRE, dezolări, s. f. Mâhnire adâncă; deprimare. ♦ Fig. Loc, mediu caracterizat printr-o singurătate tristă și apăsătoare; pustiu, pustietate. – V. dezola.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

DEZOLÁRE ~ări f. Stare de apăsare sufletească profundă și persistentă; depresiune; deprimare. /v. a dezola
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DEZOLÁRE s.f. 1. Tristețe, jale, mâhnire adâncă; dezolațiune. 2. (Fig.) Singurătate tristă și apăsătoare; pustiu. [< dezola].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DEZOLÁRE s. f. 1. tristețe, jale, mâhnire adâncă. 2. (fig.) singurătate apăsătoare; pustiu. (< dezola)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DEZOLÁRE s. v. jale.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dezoláre s. f., g.-d. art. dezolării; pl. dezolări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DEZOLÁ, dezolez, vb. I. Tranz. (Livr.) A întrista, a mâhni profund; a deprima. – Din fr. désoler.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de dante | Semnalează o greșeală | Permalink

A DEZOLÁ ~éz tranz. 1) A mâhni profund. 2) A aduce în stare de dezolare; a deprima. /<fr. désoler
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DEZOLÁ vb. I. tr. A mâhni, a îndurera, a întrista mult. [< fr. désoler, it., lat. desolare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DEZOLÁ vb. tr. a mâhni adânc, a îndurera, a întrista, a deprima. (< fr. désoler, lat. desolare)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

dezolá vb., ind. prez. 1 sg. dezoléz, 3 sg. și pl. dezoleáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

* dezolațițune f. (lat. desolátio, -ónis). Mare devastare. Fig. Întristare extremă. – Și -áție și -áre.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

* dezoléz v. tr. (lat. desólo, -soláre, a devasta de tot, d. solare, a devasta [d. solus, singur]. V. solitar). Devastez grozav. Fig. Întristez adînc.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink