DEZOLAȚIÚNE s.f. (Rar) Dezolare. [Cf. fr. désolation, lat. desolatio].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DEZOLAȚIÚNE, dezolațiuni, s. f. (Neobișnuit) Dezolare. [Pr.: -ți-u-] – Fr. désolation (lat. lit. desolatio, – onis).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

* dezolațițune f. (lat. desolátio, -ónis). Mare devastare. Fig. Întristare extremă. – Și -áție și -áre.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink