DEZODORIZÁRE, dezodorizări, s. f. Acțiunea de a dezodoriza și rezultatul ei. – V. dezodoriza.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de dante | Semnalează o greșeală | Permalink

DEZODORIZÁRE s.f. Acțiunea de a dezodoriza și rezultatul ei; operație de purificare a anumitor substanțe de mirosurile lor. [< dezodoriza].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DEZODORIZÁRE s. f. 1. acțiunea de a dezodoriza. 2. operație de purificare a anumitor produse prin eliminarea substanțelor rău mirositoare. ◊ îndepărtare, în procesul de rafinare a uleiurilor vegetale, a componenților care le imprimă miros neplăcut sau caracteristic. (< dezodoriza)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

dezodorizáre s. f. (sil. mf. dez-), g.-d. art. dezodorizării; pl. dezodorizări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DEZODORIZÁ, dezodorizez, vb. I. Tranz. A îndepărta mirosul rău al unui corp sau de pe un corp, de pe un obiect etc. – Din fr. désodoriser.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de dante | Semnalează o greșeală | Permalink

A DEZODORIZÁ ~éz tranz. (obiecte, spații închise) A trata cu un dezodorizant. /<fr. désodoriser
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DEZODORIZÁ vb. I. tr. A purifica un amestec de substanțe, înlăturând substanțele rău mirositoare. [< fr. désodoriser].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DEZODORIZÁ vb. tr. a suprima un miros neplăcut. (< fr. désodoriser)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

A dezodoriza ≠ a odoriza
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dezodorizá vb. (sil. mf. dez-), ind. prez. 1 sg. dezodorizéz, 3 sg. și pl. dezodorizeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink