DEZMIRIȘTÍRE, dezmiriștiri, s. f. Acțiunea de a dezmiriști; dezmiriștire. – V. dezmiriști.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de dante | Semnalează o greșeală | Permalink

dezmiriștíre s. f., g.-d. art. dezmiriștírii; pl. dezmiriștíri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DEZMIRIȘTÍ, dezmiriștesc, vb. IV. Tranz. A ara stratul superficial de la suprafața pământului, după recoltare. – Dez- + miriște.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de dante | Semnalează o greșeală | Permalink

A DEZMIRIȘTÍ ~ésc tranz. (pământul) A ara superficial îndată după recoltarea grânelor, răsturnând miriștea. /dez- + miriște
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dezmiriștí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezmiriștésc, imperf. 3 sg. dezmirișteá; conj. prez. 3 sg. și pl. dezmirișteáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink