DEZMÂNTÁ, dezmấnt, vb. I. Tranz. (Reg.) A face pe cineva să-și schimbe o hotărâre, un gând etc., a-l abate de la un scop, a povățui pe cineva să nu facă un lucru. – Din des¹- + smântă (puțin folosit = sminteală).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

DEZMÂNTÁ vb. v. desfătui.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink