DEZMÂNTÁ, dezmấnt, vb. I. Tranz. (Reg.) A face pe cineva să-și schimbe o hotărâre, un gând etc., a-l abate de la un scop, a povățui pe cineva să nu facă un lucru. – Din des1- + smântă (puțin folosit = sminteală).
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
lgall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DEZMÂNTÁ vb. v. desfătui.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink