DEZLOCUÍRE s. (FIZ.) dislocare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DEZLOCUÍ, pers. 3 dezlocuiesc, vb. IV. Tranz. (Fiz.; despre corpuri) A scoate o parte egală cu volumul sau din fluidul în care a fost introdus; a disloca. – Dez- + [în]locui.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de dante | Semnalează o greșeală | Permalink

A DEZLOCUÍ ~iésc tranz. fiz. (lichide) A scoate de la locul pe care îl ocupă fiind înlocuit de un corp solid. /dez- + a [în]locui
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DEZLOCUÍ vb. (FIZ.) a disloca. (A ~ un lichid.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dezlocuí vb., ind. prez.3 sg. dezlocuiéște
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink