DEZINHIBÁT, -Ă, dezinhibați, -te, adj. Care a ieșit din starea de inhibiție. – V. dezinhiba.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DEZINHIBÁ, dezinhíb, vb. I. Tranz. și refl. A face să iasă sau a ieși din starea de inhibiție. – Dez- + inhiba.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DEZINHIBÁ vb. tr., refl. a(-și) înlătura starea de inhibiție. (< dez- + inhiba)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

dezinhibá vb. → inhiba
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink