DEZINHIBÁRE, dezinhibări, s. f. Acțiunea de a (se) dezinhiba. – V. dezinhiba.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DEZINHIBÁ, dezinhíb, vb. I. Tranz. și refl. A face să iasă sau a ieși din starea de inhibiție. – Dez- + inhiba.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DEZINHIBÁ vb. tr., refl. a(-și) înlătura starea de inhibiție. (< dez- + inhiba)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

dezinhibá vb. → inhiba
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

dezinhibáre s.f. (livr.) Lipsă de inhibiție, de prejudecată ◊ „Oricum, e o lucrare care impune prin seriozitate, competență, ingeniozitate și e demnă de subliniat dezinhibarea față de vreo prejudecată literară curentă în ce privește limba.” R.lit. 14 I 71 p. 22 (din dez- + inhibare)
Sursa: DCR2 (1997) | Furnizată de Editura Logos | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink