DEZGUSTÁ, dezgúst, vb. I. Tranz. și refl. A face pe cineva să-și piardă sau a-și pierde gustul, dorința pentru ceva. ♦ Tranz. A provoca, a inspira cuiva dezgust, scârbă, aversiune. – Dez- + gusta (după fr. dégoûter).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

A DEZGUSTÁ dezgúst tranz. A face să se dezguste. /dez- + a gusta
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE DEZGUSTÁ mă dezgúst intranz. A avea dezgust (față de ceva sau de cineva). /dez- + a gusta
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DEZGUSTÁ vb. I. tr., refl. A-și pierde sau a face să-și piardă gustul, pofta de ceva, a (se) scârbi. [P.i. dezgúst. / < des- + gusta, după fr. dégoûter].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DEZGUSTÁ vb. tr., refl. a-și pierde, a face să-și piardă gustul, pofta (pentru ceva), a (se) scârbi. (după fr. dégoûter)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DEZGUSTÁ vb. a (se) îngrețoșa, a (se) sătura, a (se) scârbi, (reg.) a (se) scârboli, (Mold. și Bucov.) a (se) lehămeti, a (se) lehămetisi, a (se) lehămetui, (înv.) a (se) îngreța, a (se) îngrețălui, (fam. fig.) a i se acri. (S-a ~ de tot ce-a văzut acolo.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A dezgusta ≠ a ademeni, a atrage, a captiva, a ispiti, a plăcea, a seduce, a tenta
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dezgustá vb., ind. prez. 1 sg. dezgúst, 3 sg. și pl. dezgústă; conj. prez. 3 sg. și pl. dezgúste
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

* 2) dezgúst și -éz, a -á v. tr. (d. a degusta, după fr. dégoûter). Produc dezgust, fac să peardă gustu, pofta, simpatia: purtarea luĭ l-a dezgustat. V. refl. Nu-mĭ maĭ place: m’am dezgustat de carne.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink