DEZGOLÍRE, dezgoliri, s. f. Faptul de a (se) dezgoli. – V. dezgoli.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DEZGOLÍRE s. v. dezbrăcare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Dezgolire ≠ învelire
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dezgolíre s. f., g.-d. art. dezgolírii; pl. dezgolíri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DEZGOLÍ, dezgolésc, vb. IV. Tranz. și refl. A lăsa sau a rămâne gol, a(-și) descoperi trupul sau o parte a lui; a (se) dezbrăca, a (se) despuia. – Dez- + goli.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

A DEZGOLÍ ~ésc tranz. (corpul sau părți ale lui) A descoperi, lăsând gol. /dez- + a goli
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE DEZGOLÍ mă ~ésc intranz. 1) (despre persoane) A se dezbrăca în pielea goală; a scoate toate hainele; a se despuia. 2) (despre arbori, arbuști) A-și lepăda frunzișul; a rămâne fără frunze; a se desfrunzi; a se despuia. /dez- + a goli
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DEZGOLÍ vb. v. dezbrăca.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A (se) dezgoli ≠ a (se) înveli
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dezgolí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezgolésc, imperf. 3 sg. dezgoleá, conj. prez. 3 sg. și pl. dezgoleáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dezgolésc v. tr. (amestec din golesc, dezgovesc și dezvălesc). Dezvălesc, descoper: cu peptu dezgolit (saŭ, maĭ simplu și maĭ frumos, cu peptu gol).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink