DEZESPERÁNT, -Ă, dezesperanți, -te, adj. Care te duce la desperare, care te face să desperi. – Din fr. désespérant.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DEZESPERÁNT ~tă (~ți, ~te) livr. Care duce la desperare; care provoacă desperare. /<fr. désespérant
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DEZESPERÁNT, -Ă adj. Care te face să desperi, care te împinge la desperare; desperant. [< fr. désespérant].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DEZESPERÁNT, -Ă adj. desperant. (< fr. désespérant)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

dezesperánt adj. m. (sil. mf. dez-), pl. dezesperánți; f. sg. dezesperántă, pl. dezesperánte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink