DEZERTÓR, dezertori, s. m. Militar care dezertează. – Din fr. déserteur.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de Joseph | Semnalează o greșeală | Permalink

DEZERTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. 1) Militar care a dezertat. 2) fig. Persoană care trădează (o cauză, un prieten etc.). /<fr. déserteur
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DEZERTÓR s.m. 1. Militar care dezertează. 2. Cel care părăsește în mod laș o misiune, un loc etc. [< fr. déserteur].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DEZERTÓR s. m. 1. militar care dezertează. 2. cel care părăsește în mod laș o misiune, un loc etc. (< fr. déserteur)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DEZERTÓR s. (MIL.) (rar) fugit. (Un ~ de pe front.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dezertór s. m., pl. dezertóri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

* dezertór m. (lat. desertor, d. desertus. V. deșert). Cel care dezertează, transfug.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink