DEZECHILÍBRU s. n. Lipsă de echilibru. ♦ Fig. Tulburare mintală; lipsă de judecată clară. – Din fr. déséquilibre.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

DEZECHILÍBRU ~e n. 1) Lipsă de echilibru; instabilitate. 2) Stare psihică caracterizată prin lipsă de judecată clară; tulburare mintală. /<fr. déséquilibre
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DEZECHILÍBRU s.n. 1. Lipsă de echilibru. 2. (Fig.) Tulburare mintală; pierdere a judecății. [Pl. -re. / < fr. déséquilibre].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DEZECHILÍBRU s. n. 1. lipsă de echilibru. 2. (fig.) tulburare mintală; pierdere a judecății. (< fr. déséquilibre)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DEZECHILÍBRU s. zdruncinătură, (fig.) dezaxare, (livr. fig.) detracare. (~ mintal.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Dezechilibru ≠ echilibru
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dezechilíbru s. n. (sil. -bru; mf. dez-), art. dezechilíbrul; pl. dezechilíbre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink