DEZECHILIBRÁT, -Ă, dezechilibrați, -te, adj. 1. Care și-a pierdut echilibrul, care nu mai are echilibru. ♦ Fig. (Despre oameni) Care și-a pierdut judecata clară; tulburat (mintal). 2. Care este lipsit de proporție justă între diversele elemente componente. – V. dezechilibra. Cf. fr. déséquilibré.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DEZECHILIBRÁT, -Ă adj. care și-a pierdut echilibrul; (fig.) care și-a pierdut judecata. (după fr. déséquilibré)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DEZECHILIBRÁT adj. 1. deficitar. (Un buget ~.) 2. tulburat, zdruncinat, (fig.) dezaxat, (livr. fig.) detracat. (Om cu mintea ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Dezechilibrat ≠ calm, echilibrat
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

* dezechilibrát, -ă #adj.# (#fr.# déséquilibré). Fără echilibru mental, nebun.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

DEZECHILIBRÁ, dezechilibrez, vb. I. 1. Refl. și tranz. A-și pierde sau a face să-și piardă echilibrul. ♦ Fig. A-și pierde sau a face să-și piardă judecata clară. 2. Tranz. și refl. A face să nu existe sau a nu exista echilibre (între cheltuieli și venituri, între diverse ramuri economice etc.). – Din fr. déséquilibrer.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

A DEZECHILIBRÁ ~éz tranz. A face să se dezechilibreze. /<fr. déséquilibrer
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE DEZECHILIBRÁ mă ~éz intranz. 1) (despre obiecte) A pierde echilibrul; a ieși din echilibru. 2) fig. A-și pierde echilibrul moral sau mintal; a se dezaxa. 3) (despre buget) A ajunge la dezechilibru între venituri și cheltuieli. /<fr. déséquilibrer
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DEZECHILIBRÁ vb. I. 1. refl. A-și pierde echilibrul. 2. refl. (Fig.) A-și pierde rațiunea, judecata. 3. tr. A face ca într-un buget cheltuielile să întreacă veniturile, a face un buget deficitar. [Cf. fr. déséquilibrer].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DEZECHILIBRÁ vb. I. refl. 1. a-și pierde echilibrul. 2. (fig.) a-și pierde rațiunea, judecata. II. tr. a face ca într-un buget cheltuielile să întreacă veniturile. (< fr. déséquilibrer)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DEZECHILIBRÁ vb. a (se) tulbura, a (se) zdruncina, (fig.) a (se) dezaxa, (livr. fig.) a (se) detraca. (Vestea i-a ~ mintea.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A (se) dezechilibra ≠ a (se) echilibra
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dezechilibrá vb. (sil. -bra; mf. dez-), ind. prez. 1 sg. dezechilibréz, 3 sg. și pl. dezechilibreáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

* dezechilibréz v. tr. (#fr.# déséquilibrer). Fac să-și peardă echilibru (propriŭ și #fig.#).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink