DEZDOÍ, dezdói, vb. IV. 1. Tranz. A desface, a întinde, a despături un lucru îndoit. 2. Refl. A reveni în poziție dreaptă, întinsă (după ce a fost îndoit); a se îndrepta, a se destinde. [Prez. ind. și: dezdoiésc] – Dez- + [în]doi.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

A DEZDOÍ dezdói tranz. A face să se dezdoaie; a descovoia; a îndrepta. [Sil. -do-i] /dez- + a[în]doi
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE DEZDOÍ mă dezdói intranz. A-și recăpăta forma sau poziția inițială; a se descovoia; a se îndrepta. [Sil. -do-i] /dez- + a [în]doi
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DEZDOÍ vb. 1. a descovoia, (înv. și reg.) a obli. (A ~ o bară îndoită.) 2. a desface, a despături, (înv.) a răspica. (A ~ o foaie împăturită.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A dezdoi ≠ a apleca, a încovoia, a îndoi
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A se dezdoi ≠ a se apleca, a se încovoia, a se îndoi
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dezdoí vb., ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. dezdói, 3 sg. și pl. dezdoáie, imperf. 3 sg. dezdoiá
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dezdóĭ și -ĭésc, a -í v. tr. (ca și îndoĭ). Îndrept, fac la loc ceĭa ce era îndoit: a dezdoĭ o vargă.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink