DEZBĂTÁ, dezbát, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A (se) trezi din beție. ♦ Tranz. Fig. A face pe cineva să vadă adevărata realitate. – Dez- + [îm]băta.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

A DEZBĂTÁ dezbăt tranz. reg. A face să se dezbete. /dez- + a [îm]băta
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE DEZBĂTÁ mă dezbăt intranz. reg. 1) A-și reveni din beție; a înceta de a mai fi beat. 2) fig. A-și da seama de adevăr; a se trezi; a se dumeri; a pricepe. /dez- + a se [îm]băta
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DEZBĂTÁ vb. v. dezmetici, reculege, regăsi, reveni, trezi.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A (se) dezbăta ≠ a (se) îmbăta
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A se dezbăta ≠ a se turmenta
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dezbătá vb., ind. prez. 1 sg. dezbăt, 2 sg. dezbéți, 3 sg. și pl. dezbátă; conj. prez. 3 sg. și pl. dezbéte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dezbắt, a -á v. tr. (ca și îmbăt). Trezesc din beție. V. refl. Mă trezesc din beție, mă dezmețesc.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink