DEZAVANTAJÁ, dezavantajéz, vb. I. Tranz. A crea cuiva un dezavantaj, a pune pe cineva pe nedrept într-o situație defavorabilă, de inferioritate (în raport cu altcineva). – Din fr. désavantager.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

A DEZAVANTAJÁ ~éz tranz. (persoane) A pune în dezavantaj; a defavoriza. /<fr. désavantager
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DEZAVANTAJÁ vb. I. tr. A pune în inferioritate; a lipsi pe cineva de un avantaj. [P.i. 3,6 -jează, ger. -jând. / cf. fr. désavantager].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DEZAVANTAJÁ vb. a defavoriza, (fig.) a handicapa. (Statura îl ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dezavantajá vb. (sil. mf. dez-), ind. prez. 1 sg. dezavantajéz, 3 sg. și pl. dezavantajeáză, 1 pl. dezavantajăm; conj. prez. 3 sg. și pl. dezavantajéze; ger. dezavantajând
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

* dezavantajéz v. tr. (fr. désavantager). Fac să fie inferior, fac să peardă: concurența luĭ mă dezavantajează.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink