DEZAVANTÁJ, dezavantaje, s. n. Împrejurare neprielnică, nefavorabilă pentru cineva (în raport cu altcineva), aspect sau condiție care creează cuiva o situație de inferioritate; inconvenient. ♦ Prejudiciu, pagubă. – Din fr. désavantage.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DEZAVANTÁJ ~e n. 1) Situație nefavorabilă pentru cineva (în raport cu altcineva). 2) Împrejurare care cauzează o astfel de situație. /<fr. désavantage
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DEZAVANTÁJ s.n. Cauză, condiție a inferiorității cuiva sau a ceva; prejudiciu, inconvenient. [Var. dezavantagiu s.n. / < fr. désavantage].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DEZAVANTÁJ vb. tr. a pune în inferioritate; a lipsi pe cineva de un avantaj; a prejudicia. (< fr. désavantager)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DEZAVANTÁJ s. 1. inconvenient, neajuns, (fig.) handicap. (Un ~ în calea realizării a ceva.) 2. v. inferioritate.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Dezavantaj ≠ avantaj
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dezavantáj s. n. (sil. mf. dez-), pl. dezavantáje
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

* dezavantáj n., pl. e (fr. désavantage). Lipsă de avantaj, pagubă, prejudiciŭ: afacerea s’a întors în dezavantaju luĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink